Migrating into Books, recenzie
Recenzia
Domeniul dezvoltării internaționale a căpătat anvergură în lumina eforturilor globale de îmbunătățire a condițiilor de trai ale societăților defavorizate, iar modurile de abordare ale acestor provocări au evoluat odată cu avansul tehnologic și cu procesele de globalizare. Nucleul dezvoltării rezidă, însă, în aceeași întrebare: de ce unele națiuni reușesc să atingă prosperitatea și să asigure securitate și egalitate de șanse, în timp ce altele nu reușesc să satisfacă nici măcar nevoile de bază ale cetățenilor lor?
Lucrarea „De ce eșuează națiunile”, semnată de Daron Acemoglu și James A. Robinson, laureați ai Premiului Nobel pentru Științe Economice în 2024, reprezintă una dintre cele mai influente contribuții la formularea unui răspuns coerent la această întrebare.
Determinanții prosperității naționale
Bineînțeles, în literatura de specialitate au fost formulate mai multe teorii pentru a explica decalajele de dezvoltare între state. Spre exemplu, ipoteza geografică, potrivit căreia factori precum clima nefavorabilă, solurile sărace sau accesul limitat la rute comerciale ar împiedica productivitatea agricolă și ar limita premisele dezvoltării economice. Ipoteza culturală susține că anumite tradiții, norme sociale sau influențe religioase pot favoriza apariția prosperității. Mai există și ideea conform căreia decalajele apar deoarece liderii politici și economici din statele sărace nu dispun de cunoștințele necesare pentru a formula politici eficiente, pe care autorii o numesc „ipoteza ignoranței”.
Care sunt limitele abordărilor clasice?
Deși ipotezele de mai sus se pot constitui în factori importanți ai dezvoltării sau lipsei acesteia, Acemoglu și Robinson ilustrează empiric de ce geografia, cultura sau ignoranța liderilor nu se pot constitui în cauze general valabile.
În ciuda unei istorii, culturi și geografii comune, Coreea de Nord și Coreea de Sud oferă tablouri diametral opuse: în nord, populația se află la limita subzistenței, în timp ce în sud, cetățenii beneficiază de servicii publice moderne și oportunități economice extinse. Un alt caz este cel al orașului Nogales, divizat între Arizona (SUA) și Sonora (Mexic): de-o parte a graniței există stabilitate, prosperitate și instituții funcționale, iar de cealaltă parte cetățenii mexicani trăiesc în sărăcie și încearcă adesea să traverseze gardul. America Latină, deși mult mai bogată în resurse minerale și pietre prețioase decât America de Nord, a cunoscut un declin economic pronunțat, în timp ce SUA și Canada au devenit poluri ale prosperității.
În Europa, decalajul dintre Vest și Est arată că, deși în secolul al XIV-lea regiunile aveau niveluri de dezvoltare similare, traiectoriile lor istorice au condus la diferențe notabile. Statele africane continuă să rămână captive unui cerc vicios de instabilitate politică și sărăcie extremă, în ciuda resurselor naturale abundente.
Cum explică Acemoglu și Robinson decalajele în dezvoltare?
Exemplele de mai sus pun în dificultate teoriile anterioare privind variația dezvoltării și sugerează că explicația pentru inegalitățile globale se află dincolo de geografie, cultură sau ignoranță.
Răspunsul oferit de Acemoglu și Robinson implică o demonstrație amplă, construită pe analize istorice și economice care depășesc nivelul unor explicații intuitive. Cartea nu se limitează la respingerea teoriilor anterioare, ci propune un cadru coerent prin care se pot înțelege cauzele persistente ale sărăciei și subdezvoltării. În termeni deosebit de simpliști, autorii explică diferențele de dezvoltare prin natura instituțiilor politice și economice, incluzive sau extractive, și prin capacitatea acestora de a genera creștere sustenabilă sau, dimpotrivă, stagnare și declin. Instituțiile incluzive sunt acelea care promovează oportunități economice pentru toți cetățenii, permițând participarea largă în viața politică și economică, stimulând astfel inovația și creșterea sustenabilă.
În schimb, instituțiile extractive sunt cele care concentrează puterea și resursele în mâinile unui grup restrâns, limitând accesul la oportunități și menținând inegalitățile, ceea ce duce la stagnare și declin economic.
Nu vom detalia întreaga argumentație a autorilor pentru a lăsa cititorii interesați de înțelegerea dinamicii dezvoltării și a factorilor care determină succesul sau eșecul națiunilor să lectureze ei înșiși cartea. Analiza exhaustivă din carte explorează mecanismele prin care instituțiile influențează evoluția economică și socială, subliniind importanța contextului istoric și a structurilor de putere în definirea drumului unei națiuni.
Teoria avansată de Acemoglu și Robinson nu este lipsită de limitări, China fiind unul dintre exemplele care o sfidează prin creșterea economică susținută, în pofida instituțiilor extractive, însă cunoașterea acesteia, alături de celelalte abordări, contribuie la o înțelegere multidimensională a dezvoltării, în contexte temporale și geopolitice diferite.
Așadar, „De ce eșuează națiunile. Originile puterii, prosperității și ale sărăciei” este esențială pentru completarea cadrului teoretic necesar analizei dezvoltării globale, atât pentru reprezentanții mediului academic, cât și pentru practicanții din domeniu.
